Cum ar fi daca curcubeul ar mai avea o culoare? Care ar putea fi cea mai buna, de adaugat? La inceput sau la sfarsit. Sia zice ca lipseste rozul. Si am facut noi un curcubeu, care sa mai aiba si niste roz.
Si cum ar fi o saptamana cu opt zile? Cam asa:
Sa stai pe loc, sa observi miscarea norilor. Sa ai rabdare ca Sia sa isi incheie singura incaltarile, fara sa te uiti la ceas. Sa scrii o scrisoare, de mana, catre oameni pe care nu i-ai mai vazut de mult, sa scoti o poza pe hartie si sa le-o trimiti in plic. Sa ornezi o prajitura incet, cu frisca stoarsa dintr-o punga gaurita-ntr-un colt. Sa le faci un dus florilor din fereastra si sa privesti cum se preling picurii de apa (chiar, de cand nu am mai vazut roua adevarata…?). Si tot asa.
Senzatia din a opta zi nu este despre slow living. Este despre o stare de spirit. Atunci cand esti acolo, in ceea ce faci, cand observi pur si simplu fara sa judeci. Esti in prezent, fara sa iti pese ca saptamana are doar sapte zile. Fara sa consideri: e important sau e mai putin important, ci E pur si simplu.
Baker man is baking bread nu are timp de scris retete pe care oricum le-au scris altii deja. Am dat peste codrudepaine.ro prin 2011 si ce-am citit acolo mi s-a parut fascinant… eu faceam paine la o masina Moulinex in principal dupa retetele aproximative din manualul de folosire si aveam impresia ca fac mare smecherie, Codruta avea pe site-ul ei gramaje precise, formule, procente. Wow… matematica unei paini mi-am zis. Prea complicat, ‘nu prea ca la tara’.
Am revenit pe site in 2012 si-am hotarat sa incerc. Am pornit sa-mi fac maiaua proprie si am avut noroc: aveam o faina bio de la Ferma Topa asa ca intr-o saptamana maiaua mea salta in sus mai ceva ca fasolea vrajita a lui Jack. Primele paini au fost dezastru, aveam o piatra de granit cumparata de la Praktiker dar nu respectam timpii si nici gramajele, nu aveam nimic care sa semene cu un banetton, nu aveam lama sa crestez painea etc asa ca ma alegeam cu niste turte… care insa nu erau deloc rele la gust. Intrezaream potentialul! Asa ca n-am abandonat, m-am dotat cu vreo 2m de panza groasa de in, un set de lame de barbierit marka Astor (daaa, mai exista asa ceva, daca nu stiti de unde va dau pontul: la magazinul Economat din Cotroceni) si mai ales cu rabdare. Am ales o reteta care mi s-a parut ‘simpla’, dimineata am pus maiaua la crescut,
seara am facut aluatul, l-am pus apoi in forme imbracate cu panza de in bine infainata, l-am lasat la dospit in frigider toata noaptea iar dimineata am incins cuptorul, am facut abur turnand intr-o tavita apa fiarta, am crestat painea, am bagat-o in cuptor pe piatra
… si aia a fost!
Am facut primele 2 paini ‘sourdough’ adevarate. Restul e istorie. Fac paine de prin noiembrie, cam de doua ori pe saptamana, si nu stiu daca de atunci am mai cumparat din comertul capitalist. Am incercat retete si cu secara
am pus si seminte (a trebuit da renunt pentru ca mancam o paine la masa)
si chiar daca am mai ratat
nu mi-am pierdut entuziasmul si am gasit mereu timp chiar daca a trebuit sa bag painea in cuptor la ora 12 noaptea. De fapt, daca pun cap la cap cat dureaza fiecare etape, o paine are nevoie de cel mult 45 de min din timpul meu, in rest natura face restul.
Pe site-ul Codrutei gasiti tot ce va trebuie: retete, tricks&tips, ustensile, carti, linkuri…. linkuri! Nu vreau deci sa insist cu chestii scrise deja. Nu am nici foarte multe sfaturi – la urma urmei nu fac paine de chiar atat de mult timp si, cum ziceam, din cand in cand fac greseli. Ce pot eu sa spun e ca, dincolo de faptul ca maiaua se zice ca e mai sanatoasa decat drojdia din comert avand in componenta pe langa asa-numitele “drojdii salbatice” si ceva fermenti lactici, gustul painii cu maia e de neegalat iar mie imi aduce aminte de Mama Costanda – matusa de la tara care a facut toata viata paine cu turtisoare uscate din aluat dospit – ce vreti, fiecare cu madlenele lui.
To be continued.
PS. voi reveni cu cateva sfaturi, trucuri, chestii care mi se par importante si pe care, eventual, le afli mai greu.
Cine n-a mancat taitei de casa facuti cu oua si faina sa nu citeasca postul asta.
Nu cunosc pe nimeni caruia sa nu-i placa pastele: goale ca in studentie sau cu fructe de mare si sosuri elaborate, integrale sau proaspete din frigider, cu parmezan sau cu branza de capra din piata. Noi cel putin am trecut prin toate ‘etapele’ astea. Si inca nu ne-am plictisit.
Inspirati de retetele lui Jamie am decis la un momentdat sa facem pasul, respectiv sa trecem sa pregatim propriile paste. Am inceput timid cu aluatul intins ‘la facalet’ si taiat apoi cu cutitul dupa care ne-am cumparat o masina de facut paste. Nimic pretentios dar totusi de o calitate satisfacatoare.
Sia e si ea mare amatoare de paste, dar pe modelul “fara nimic” (ma rog, cu ulei de masline, busuioc si parmezan). Si cum tot umblam noi pe langa ea cu tipsia de sosuri imbietoare, doar doar o incerca ceva, ne-a venit o idee: ce-ar fi sa ne confectionam niste paste colorate? Va fi amuzant pentru toata lumea.
Tot Jamie ne-a dat si o parte din culori: rosu – sfecla, verde – spanac iar noi am improvizat si pentru o serie care a iesit oarecum spre galben am folosit ceva amestec de ierburi aromatice (menta, busuioc, oregano…). Treaba a mers ca unsa, Sia super incantata sa dea la manivela iar eL la primire, a intins si taiat fetucinele sau tagliatelele sau ce a iesit. Pentru ca a fost o semi-partida de joaca in stil Playdough. In final, le-am intins la uscat (atentie ca mai cade cate una daca coca e moale) si apoi le-am bagat in pungi de hartie.
Inca ne mai gandim la alte culori cu care am putea sa mai incercam. Aveti vreo idee? Sofran, turmeric…?
Ma intreb de unde vine expresia “am sfeclit-o”. O mai sfeclim si noi ca toata lumea, sfeclim si ciorba. Ne place ca are un gust cu totul special, se face repede si e o piesa de rezistenta pe timp de iarna (plina de vitamine, antioxidanta).
E simplu de gatit, pornind de la o baza de legume tocate marunt, ca la orice ciorba de zarzavat:
4 bucati de sfecla, medii, date pe razatoarea mare
1 mana de orez
1 ou si 1 lamaie pentru dres, la sfarsit
verdeata
smantana proaspata, pentru servit
Puneti la fiert toate legumele tocate in acelasi timp, dupa 5 minute adaugati orezul. Se mai lasa 20 de minute sa fiarba (se poate aduna spuma daca e nevoie). Se drege cu ou si lamaie, se adauga verdeata.
Se decoreaza in farfurie cu rotocoalele cremoase de smantana.
Ciorba de sfecla se poate face si cu bors, pe modelul radautean. Oricum, e o alternativa buna la salata simpla de sfecla cu hrean sau mai sofisticata salata de sfecla cu salata verde, branza de capra si seminte.
Si nu va speriati daca va striga piticul amuzat ca a facut un pipi rosu . E doar semn ca a mancat toata portia.
O tarta cu aluat frantuzesc clasic si o crema fina de branza dulce si stafide. Merge de minune langa o portie de fructe de padure proaspete sau decongelate, stropite cu miere, asezate pur si simplu in farfurie (prefer variant asta ca sa scap de corvoada prepararii unui topping de fructe cu gelatina, care e in plus si ceva mai perisabil).
Aluatul se face din 225 g făină,125 g unt rece tăiat cubulețe, 3-4 linguri de apă rece, 1 strop de sare (pentru o formă de tartă cu un diametrul de aprox. 20 de cm). Traditional se framanta cu mana, dar am descoperit ca e mult mai simplu sa o amestec in mixer: se pun mai intai faina, sarea și untul în vasul robotului și se mixeaza pana se leaga cumva si se ridica pe pereti. Atunci se toarna apa si se porneste din nou framanatarea pana cand aluatul nu se mai lipeste. Se scoate din mixer, se mai framanta putin, apoi se formeaza o minge, care trebuie sa fie lasata la frigider cel putin o jumătate de oră. Se intinde apoi o foaie, se pune in forma, se inteapa cu furculita si se coace in cuptorul incins in prealabil, la 200 grade, cam 10-15 minute.
Pentru umplutura, se folosesc:
500 g brânză de vaci proaspata
2-300 g zahăr brun sau sirop de agave echivalent (3-4 linguri, dupa gust)
3 ouă
1-2 linguri de gris (in functie de cat de apoasa este branza de vaci, incat sa se lege)
75 g stafide (de preferinta muiate in prealabil) si 1 baton de vanilie
Se amesteca ingredientele in mixer sau de mana, la sfarsit se adauga stafidele. Compoziția se toarna peste tarta precoaptă, se niveleaza si se coace vreo 20 de minute sau până când se rumenește frumos. Cand s-a racit, se pudreaza cu zahar.
